Ochi albaştri, ochi albaştri,
Îmi sunteţi atât de dragi,
Sunteţi, cerului meu, aştri
Şi ai sufletului magi.
În adâncul lor, vrăjită,
Eu, privirile îmi scald,
Cum să fug de-a lor ispită,
De albastrul, dulce fald?
Of, nu pot! Adâncuri tandre
Mă alintă, mă surprind
Şi mă plimbă printre meandre,
Cum să plec? Eu mor de jind!
Şi mă las astfel purtată
Prin castele ce undesc,
Plâng şi râd, de laolaltă
Prin grădini, în pitoresc.
Maria Niculescu
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu