Adorm cu poza ta în noapte
O mângâi şi-i vorbesc în şoapte,
Mă trezesc cu ea în zori
Şi o sărut de mii de ori.
Din poza ta perniţă am făcut
O ţin aproape şi-o sărut,
O lacrimă-mi cade-ncetişor,
Când mi-e urât suspin uşor.
Cu dor şi nerăbdare-aştept
Să-mi alin inima din piept,
Să te-ntâlnesc, suflet dorit,
Că tare mult am suferit.
Din cât a fost oftat şi plâns
O coală albă a ajuns,
Poza ta cea care-odată
Mi-era alinarea toată.
Gabriela Nenciu Drăghici
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu