luni, 7 ianuarie 2013

Doruri Plânse Gabriela Nenciu Drăghici Poezii Vol1


De pe meleaguri dâmboviţene, din zona Târgoviştei, din inima Voineştiului, Gabriela Nenciu Drăghici aduce în poezia sa un parfum plăcut, deosebit, îmbinând stilul modern, plin de fantezie cu cel tradiţional, aidoma armoniilor de doină.
Iubirea predomină în versurile sale, plină de vis şi dorinţă şi dor, lacrimi în nopţi cu stele, tinzând spre o dragosteca-n poveşti, suspine-n zile lungi de aşteptări în care doar ploaia venită de departe poate spăla durerea grea din sufletul îndrăgostit de prinţul în veşmânt albastru pe care-l aşteaptă apărând pe un cal alb, voinic şi nărăvaş, cel ce ar putea să-i şteargă lacrima fierbinte cu un sărut cuminte.
Dorul de copilărie, dorul de mamă, ce cu glasul ei duios le cânta până la lacrimi, amintirea bradului ce-i cunoştea dragostea tinereţii din vara mătăsoasă, pe a cărui tulpină erau scrise două nume, dorinţa de a găsi pe drumul vieţii floarea fericirii, regrete de demult, inimi îndepărtate, lacrimă de stea, iubire tainică, sentimente curate, toate acestea se împletesc în rime ce definesc un stil propriu.
Fiind departe de ţară, plecată de-acasă străină „ca o călătoare fără vină”, în căutarea fericirii cu parfum de floare, a împlinirii în viaţă, dorul ei suspină prin cuvinte înşirate pe foi, pline de lacrimi şi speranţă în acelaşi timp, aducându-şi aminte cu drag de florile şi iarba de acasă, de marea cea frumoasă, de munţii cu stânci de piatră, prin a căror codri, paşii îi colindau în tinereţe, de glasul cucului şi al mierliţei, de izvorul rece, de frumuseţea clipelor de odinioară.
„Băieţii mei, cristalele ochilor mei”, spune totul despre dragostea nemărginită pentru fii ei, care-i sunt averea, comoara cea mai de preţ, bucuria sufletului şi doar gândindu-se la ei, inima de fericire-i râde.

Acest prim volum de Poezii, prin sinceritate, sensibilitate, sentiment şi nostalgie, surprinde într-un mod aparte şi plăcut, cuvinte simple sau complexe izvorâte din adâncul sufletului, pot prinde formă şi profunzime.
„Sunt frunză, rază, lună, mângâiere
Sunt stea, dor, nor şi vânt,
Sunt lacrimă, femeie, iubită, adiere
Noroc, noroc, ce minunat că sunt.”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu