joi, 26 iulie 2012


M-ai obligat sa renunt la tine
Cand te iubeam atat de mult,
De-atata timp tu razi de mine
Am suferit enorm si am tacut.

Cu sentimentele mele te-ai jucat
Spalandu-te fara mila pe picioare,
Cu lacrimile-amare ce-am varsat
Erai tu fericit atuncea, oare?

Sau poate fericit vei fi acum
Ca nu mai sunt cine am fost,
Nu-ti voi lasa o urma-n al tau drum
Sa-ti amintesti,ca n-are rost.

Puteai sa gandesti mai mult atunci
Ca nu meritam atata suferinta,
Cand eu spuneam atatea vorbe dulci
Cu lacrimi de iubire si credinta.

N-as fi meritat umilinta nici in gand
Macar,ca un respect de zic eu bine,
Ca niciodata rau eu nu ti-am vrut
Te-am iubit si tin atat de mult la tine.

Mi-ai fost nufarul dupa care alergam
Pe ape-n disperare sa te prind,
Ai fost luceafarul pe care il priveam
In noapte si-adormeam cu tine-n gand.

Ai fost printul din povestea visului meu
Pe care-l astept de timp indelungat,
Venind pe un cal alb,am sperat mereu
In vesmant albastru imbracat.

Si mi-ai ramas doar o poveste de iubire
Ce va fi scrisa intr-un oarecare an,
Frumoasa mea imaginara fericire
Va ramane de ea doar un roman.

marți, 24 iulie 2012

Drumul presarat cu bine


Ploua cu stropi mari, de-abia se mai zarea
Turnuletul luminat care delimita
De restul lumii, manastirea
Ce cu drag ne astepta.

Drumul scurt, ce lung parea!
Strada nu se mai vedea,
Parea un drum ce duce in abis
Desi credeam ca e'nspre paradis.

Ambitiosi, batuti nu ne lasam
Oricate impedimente in fata aveam,
Si-oricate oprelisti se iveau
Placerea de a merge n-o diminuau.

Pe masura ce in fata ni se aratau
Vantul, ploaia, pomii ce se aplecau,
Mai mult ne intarea convingerea
Ca eram acolo pentru a lupta.

Ne-am dorit enorm si am ajuns
Acolo, pe taramul ca de vis,
Unde intr-o secunda au disparut
Relele ce pana atunci simtite s-au facut.

Liliana Carmen Stoica

Pe clapele negre,pe clapele albe

Degetele-mi aluneca iar pe clape
Cant si cant si te chem aproape
Buzele mele insira lin soapte...
Apoi ma dezlantui cantand furtunos
Visand, admirand chipul tau frumos
Dorul meu e dor melodios, melodios.

Pe clapele negre, pe clapele albe
Acorduri de vis, iubirea ma arde
Soaptele mele devin silabe, silabe...
Apoi ma dezlantui si cant apasat
Ca dorul ce-n mine e suspinat
E dor de tine si-i minunat, minunat.

Dan Lucian Corb 28 noiembrie 2011 Alesd