Se caută cu obstinație cerul,
Înalte zboruri duse până sus
La îngerii din raiuri luminate,
Ce n-au habar despre poemul rus.
Se-agață unii de picioare sfinte,
Sărută patrafire și-nstelări,
Se pierd în universuri interioare –
O lume îmbăiată în uitări.
Se regăsesc în orice ignoranță,
Ignoră, mândru, tot ce e lumesc,
Își poartă viața dincolo de viață
Și tot din egoism îmbătrânesc.
Stau ludici, fără ochi care să vadă,
Scolastici fiind în orișice cuvânt.
Le este zborul aripă de Narcis,
Vânzând, pe vise, oameni și pământ.
Ei sunt doar ei cu ei și pentru ei,
Nu socotesc nici visele la doi,
Ei sunt doar ei în orice veșnicie,
Nimica după sau înspre-napoi.
S-a anunțat aseară, la gazetă,
Că se mai caută, ca un presimțământ,
Un om uman ce, dincolo de ceruri,
Dă visul bun pe oameni și pământ.
Lucian Dumbravă
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu