Aleşii Lucian Dumbravă

Se caută cu obstinație cerul,
Înalte zboruri duse până sus
La îngerii din raiuri luminate,
Ce n-au habar despre poemul rus.

Se-agață unii de picioare sfinte,
Sărută patrafire și-nstelări,
Se pierd în universuri interioare –
O lume îmbăiată în uitări.

Se regăsesc în orice ignoranță,
Ignoră, mândru, tot ce e lumesc,
Își poartă viața dincolo de viață
Și tot din egoism îmbătrânesc.

Stau ludici, fără ochi care să vadă,
Scolastici fiind în orișice cuvânt.
Le este zborul aripă de Narcis,
Vânzând, pe vise, oameni și pământ.

Ei sunt doar ei cu ei și pentru ei,
Nu socotesc nici visele la doi,
Ei sunt doar ei în orice veșnicie,
Nimica după sau înspre-napoi.

S-a anunțat aseară, la gazetă,
Că se mai caută, ca un presimțământ,
Un om uman ce, dincolo de ceruri,
Dă visul bun pe oameni și pământ.

Lucian Dumbravă
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Ochi albaştri Maria Niculescu

Ochi albaştri, ochi albaştri, 
Îmi sunteţi atât de dragi, 
Sunteţi, cerului meu, aştri 
Şi ai sufletului magi. 

În adâncul lor, vrăjită, 
Eu, privirile îmi scald, 
Cum să fug de-a lor ispită, 
De albastrul, dulce fald? 

Of, nu pot! Adâncuri tandre 
Mă alintă, mă surprind 
Şi mă plimbă printre meandre, 
Cum să plec? Eu mor de jind!

Şi mă las astfel purtată 
Prin castele ce undesc, 
Plâng şi râd, de laolaltă 
Prin grădini, în pitoresc.

Maria Niculescu
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Vară de dor Anca Crăsneanu

Soarele-i pe cer rege între astre 
Iar a sa căldură e zâna florilor, 
Înmiresmată zarea e fior în glastre 
Lăsând parfum până la venirea zorilor.

Totul e în floare, adierea e caldă… 
Zarea e plină de freamăt tăcut și mort, 
În apele reci trupuri fierbinți se scaldă 
Iar valuri spumoase lovesc într-un port. 

Raza-i amor în chip de înger iubitor 
Pătrunde-n izvoare și-n inimile reci, 
Iar cerul în locul stelelor ce mor 
Pe altarul sufletului te-ndeamnă s-apleci. 

E vară de doruri și vise pline de farmec 
În serile calde şi lungi povești de iubire, 
Când stai și privești parcursul unui melc 
Nemişcat, în visul tău e semn de mulțumire. 

Vară de dor… vară de iubiri în treacăt… 
Când totul e viu… e aer de poveste, 
Trecutului ai pune pentru totdeauna lacăt 
Sperând în viitor să iubești nebunește.

Anca Crăsneanu
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Atât de departe Gabriela Nenciu Drăghici

Adorm cu poza ta în noapte 
O mângâi şi-i vorbesc în şoapte, 
Mă trezesc cu ea în zori 
Şi o sărut de mii de ori.

Din poza ta perniţă am făcut 
O ţin aproape şi-o sărut, 
O lacrimă-mi cade-ncetişor, 
Când mi-e urât suspin uşor. 

Cu dor şi nerăbdare-aştept 
Să-mi alin inima din piept, 
Să te-ntâlnesc, suflet dorit, 
Că tare mult am suferit. 

Din cât a fost oftat şi plâns 
O coală albă a ajuns, 
Poza ta cea care-odată 
Mi-era alinarea toată.

Gabriela Nenciu Drăghici
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Departe de firesc Sarita Costan

Te iubesc, te iubesc, te iubesc! 
Cu aceste cuvinte aș umple pagini și e firesc, 
Aș scrie pe cer, urcată pe curcubeu, 
Iubirea-mi natura s-o vadă, să-ți spună ce simt eu. 

Te iubesc, te iubesc, te iubesc! 
Aș striga pădurilor de brazi, 
Aș trece munţii-n zbor să te găsesc 
Să-ți simt mâna cum pe a mea o încleștezi. 

Să-ți simt privirea când mă mângâie pe obraz, 
Când luna deja doarme, doar tu stai singur, treaz, 
Te iubesc, te iubesc, te iubesc! 
Cărări ce dorm în noapte aș vrea să folosesc 
Să ajung la tine departe de firesc.

Sarita Costan
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Eşti departe... Antonella Mocanu

Dimineaţa îşi prelinge 
razele de lumină pe trupul înfiorat 
al zilei, ploaia de rouă 
spală norii de zgură 
iar stelele se sting în infinitul univers, 
în a ta depărtare… 

Privesc cerul senin, 
îmi închipui că eşti, 
printre albastrele astre,
mi-e dor de chipul tău... 
pierdut în neguri de vreme, 
în frunzişul pădurilor dese. 

Să ningă tăcerea peste tâmplele calde 
şi cerul să scuture floarea sa clară 
deasupra vieţilor noastre, 
mi-e dor de tine… 
numai zâmbetul tău din fotografie 
mi te aduce aproape, din a ta… depărtare.

Antonella Mocanu
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Apusuri de vară Elena Iuliana Constantinescu

Departe eşti de mine 
Un dor nebun mă împinge 
Spre tine 
Spre ochii-ți dragi ce-mi sunt; 
Distanța mă apasă 
Aș vrea să-ţi fiu alături 
Parfumul să mă-mbete 
Trezindu-mă în noapte 
Cu alintul șoaptei tale 
Simțindu-ți sărutul 
Pe buzele-mi palide 
Ce poartă și astăzi stigmatul 
Dezastrelor mute din ultima seară;
Pe buzele pale 
Apusuri de vară 
Își poartă ultimele clipe; 
Pierdută sunt în castelul 
Eternului mâine 
Din fostul ieri.

Elena Iuliana Constantinescu
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Grajduri albastre Angelica Ioanovici

În grajdurile acestea din cer 
Caii sunt vise aproape visate, 
Încerc să te caut, încerc să mai sper 
Că zborul cu tine încă se poate. 

Soluţii-s puţine şi toate s-au frânt 
Cu nori revărsaţi în şoproane, 
Nu pot fi aduse aici pe pământ, 
Mânjii de dor parcă plâng în icoane. 

Aici se răstoarnă basme şi curg, 
Se zbat şi se sparg curat şi rapid, 
Plănuind cumva cu nesaţ un amurg 
Când uşa spre ele încerc s-o deschid. 

Şi ieslele toate sunt parcă din frig, 
Nu pot să-nţeleg, dar iar am sosit 
Şi iarăşi te chem, şi iarăşi te strig 
Şi plânsul din mine se-nchină sleit.

E un grajd albastru, grajdul din cer, 
Sunt cai obosiţi ce nu sar din rând, 
Alunec spre ei, dar ei parcă pier 
Şi parcă se roagă să moară plângând. 

La grajduri de nori, nu ştiu de ce vin, 
Iubirea e moartă chiar de-aş găsi-o, 
În cupe albastre e numai venin 
Şi caii-n galop cântă acelaşi adio.

Angelica Ioanovici
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor

Vara îndrăgostită Dan Lucian Corb

Trec câmpul împodobit cu flori 
Dorul de tine aprig m-apasă 
Aducându-mi aminte de noi, 
Scriu cu migală scrisori 
Cuvinte trimise acasă 
Acum când vara e-n toi. 

Poştaş norocos, vestea bună 
Du iubitei mele în şoapte... 
Dragostea mea-i din flori împletită, 
Privesc însetat înspre lună 
Când stelele scapără-n noapte 
Desenând vara îndrăgostită.

Dan Lucian Corb 
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor