Plouă
Cu stropi mari
Reci
Și posomorâți;
Spală tăcuți amintirea unei veri care,
Mohorâtă,
Pleacă
Lăsând întreaga natură pârjolită
Ca iluzia unei explozii de culori
Și miresme, împietrită pe chipu-i;
Descoperindu-se părăsită
În fața viitorului incert
Și nemilos,
Plânge,
Și din ochii ei înnourați
Cad stropi posomorâți,
Ce spală tăcuți arșița tristelor amintiri
A unei veri infidele.
Elena Iuliana Constantinescu
Carte 4 Sentiment A
Vara albastră a cuvintelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu