Ca un duşman necruţător, vine gerul arzător!
Peste deal, peste câmpie, duce totu-n agonie.
Biciul rece cel de gheaţă, pe oameni îi ingheaţă!
Pe cei fără adăpost, îi omoară fără rost!
Noaptea-i Ger necruţător cu un vânt biciuitor..
Un Bătrânel şi cu-n câine, sărac lipit şi fără pâine,
Mergea încet cu paşi greoi, căutând în gunoi..
Ceva, pentru-al său câine, să mănânce până mâine.
Căuta si-un adăpost, într-o viaţă fără...rost.
Precum un câine părăsit, de viaţa cruntă, hăituit.
Găsi un colţ de pâine, uscat, ce lacrimile l-au muiat...
Tremurând de frig şi foame el se-ascunde sub obloane.
Ger năprasnic fără milă, atac-o viaţ-aşa umilă...
Cei ce trec, nici nu le pasă! Ei au casă, ei au masă.
Pe când Ei la cald stăteau şi la cămin s-aşezau,
Simţind că le merge bine, nici nu s-au gândit la tine...
Biet bătrân ce-acuma mori, prins de gheaţă şi ninsori!
Lângă corpul îngheţat, moare-un câine-nfrigurat.
Douä suflete curate s-au stins, nefiind ajutate.
Ignoranţă şi uitare, le-au furat a lor suflare!
Gerul greu chinuitor, i-a omorât pânä-n zori!
Viaţ-amară fără sens, mă-ntristeaz-acum imens,
Când gândesc la cei sărmani, fără pâine, fără bani.
M-aş preface într-un soare cu razele arzătoare
Cu gheaţa eu aş lupta, gerul crunt l-aş înfrunta!
Aş aduce-n inimi Vara să le fie cald şi seara
Oamenii să nu îngheţe! Ignoranţa... s-o dezgheţe!
Tare-aş vrea s-aduc căldura ce topeşte "acritura"
Firilor de oameni răi, ce-i întrec chiar.. pe dulăi!
Aş vrea să devin o floare cu petale mirositoare!
Să aduc la Oameni, Viaţa, bucuria şi speranţa!
Pasărea din cer să fiu, ciripind un tril zglobiu,
Să aduc Iubirea-n suflet, dup-atâta chin şi umblet!
Toate astea eu aş vrea, să pot s-alint inima!
Să uitaţi de ger şi frig, să vă-nvelesc într-un vig.
Să v-ascund în Inimă de ignoranţa... vitregă.
Ah, de-aş putea toate astea, v-aş aduce şi...o Stea!
Stea albastră ce sclipeşte, visul nopţii-l ocroteşte.
Cu a ei lumină caldă, somnul vostru să-l dezmiardă!
Să fiu Înger păzitor ce v-aduce Soare-n zori,
Şi un zâmbet de bineţe, pe a gurii frumuseţe!
A Bătrânului durere vreau s-alin cu-a mea putere...
Moartea lui să o răzbun, căci am sânge de Străbun!
Să-l înalţ la cerul mare aducându-i alinare.
Un om surghiunit de soartă, stă acum în Rai la..Poartă.
© D. Theiss
Peste deal, peste câmpie, duce totu-n agonie.
Biciul rece cel de gheaţă, pe oameni îi ingheaţă!
Pe cei fără adăpost, îi omoară fără rost!
Noaptea-i Ger necruţător cu un vânt biciuitor..
Un Bătrânel şi cu-n câine, sărac lipit şi fără pâine,
Mergea încet cu paşi greoi, căutând în gunoi..
Ceva, pentru-al său câine, să mănânce până mâine.
Căuta si-un adăpost, într-o viaţă fără...rost.
Precum un câine părăsit, de viaţa cruntă, hăituit.
Găsi un colţ de pâine, uscat, ce lacrimile l-au muiat...
Tremurând de frig şi foame el se-ascunde sub obloane.
Ger năprasnic fără milă, atac-o viaţ-aşa umilă...
Cei ce trec, nici nu le pasă! Ei au casă, ei au masă.
Pe când Ei la cald stăteau şi la cămin s-aşezau,
Simţind că le merge bine, nici nu s-au gândit la tine...
Biet bătrân ce-acuma mori, prins de gheaţă şi ninsori!
Lângă corpul îngheţat, moare-un câine-nfrigurat.
Douä suflete curate s-au stins, nefiind ajutate.
Ignoranţă şi uitare, le-au furat a lor suflare!
Gerul greu chinuitor, i-a omorât pânä-n zori!
Viaţ-amară fără sens, mă-ntristeaz-acum imens,
Când gândesc la cei sărmani, fără pâine, fără bani.
M-aş preface într-un soare cu razele arzătoare
Cu gheaţa eu aş lupta, gerul crunt l-aş înfrunta!
Aş aduce-n inimi Vara să le fie cald şi seara
Oamenii să nu îngheţe! Ignoranţa... s-o dezgheţe!
Tare-aş vrea s-aduc căldura ce topeşte "acritura"
Firilor de oameni răi, ce-i întrec chiar.. pe dulăi!
Aş vrea să devin o floare cu petale mirositoare!
Să aduc la Oameni, Viaţa, bucuria şi speranţa!
Pasărea din cer să fiu, ciripind un tril zglobiu,
Să aduc Iubirea-n suflet, dup-atâta chin şi umblet!
Toate astea eu aş vrea, să pot s-alint inima!
Să uitaţi de ger şi frig, să vă-nvelesc într-un vig.
Să v-ascund în Inimă de ignoranţa... vitregă.
Ah, de-aş putea toate astea, v-aş aduce şi...o Stea!
Stea albastră ce sclipeşte, visul nopţii-l ocroteşte.
Cu a ei lumină caldă, somnul vostru să-l dezmiardă!
Să fiu Înger păzitor ce v-aduce Soare-n zori,
Şi un zâmbet de bineţe, pe a gurii frumuseţe!
A Bătrânului durere vreau s-alin cu-a mea putere...
Moartea lui să o răzbun, căci am sânge de Străbun!
Să-l înalţ la cerul mare aducându-i alinare.
Un om surghiunit de soartă, stă acum în Rai la..Poartă.
© D. Theiss
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu