Sunt lacrima din ochii tăi pierduți
În serile de iarnă când alinare cauți,
Eu stau în colțul ochiului tău și astept
Sa pornesc pe obraz și să opresc în piept.
Ceva mă ține…nu pot aluneca în van
Căci tu ți-ai mutat privirea în sus pe tavan,
Apoi deschizi iar sufletul și tragi concluzii
Oprindu-mă iar din parcursul meu de iluzii.
Inchizi ochii…și pe mine înăuntrul lor
Și văd acolo vise, dorințe, imagini ce dor,
Dar speranța are putere în sufletul treaz
Iar eu lacrima ta, mă preling pe al tău obraz.
~15 decembrie 2012~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu