Am pipăit
În nopţile mele am pipăit cerul
În palmele mele ţineam stelele,
Misterul Universului ce mă fascina
Toate erau întinse în palma mea.
În dimineţile mele am pipăit răsăritul
Cum soarele se ridica peste oraş, Neobositul,
Cu razele lui mi-a dezgheţat sufletul
Şi am început să plâng lacrimi de bucurie pentru el,
Nefericitul.
În primăverile mele pipăiam florile.
Dar primăverile trec şi florile se ofilesc,
Atunci am început să pipăi cuvinte
Cu gândul, cu ochii, cu urechile şi am aflat că ele vorbesc.
Sarita Costan
Poezie din Cartea Sentiment A Dragoste-n cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu